Despre carte: 1888 / „...Deodată vântul a lovit-o cu atâta forță încât fata și-a întins involuntar brațele înainte ca să nu cădea, iar pumnul mâinii ei drepte s-a strâns pentru o clipă. Fata s-a oprit și, aplecându-se, a început să caute ceva sub picioare. În cele din urmă, a îngenuncheat și a început să scormonească prin năvală cu mâinile ei subțiri și albastre. Un minut mai târziu, zăpada pufoasă îi acoperea deja capul, umerii și pieptul, iar fata a început să arate ca o statuie de zăpadă cu o față umană vie. Ea a căutat ceva de mult timp, scotocind în zăpadă multă vreme…»